Am fost în Grecia

Home  >>  Diverse  >>  Am fost în Grecia

Am fost în Grecia

Postat pe 27 iulie 2015, In categoria Diverse

 

Am fost în Grecia. În fiecare an, de vreo şapte, aşa, merg în Grecia. Parcă a devenit o încăpăţânare petrecutul vacanţei anuale pe meleaguri greceşti. Am scris un text despre ce cred eu despre Grecia nu cu mult timp în urmă. Nu mă dezic, Grecia e un fel de Afrodita în care Creatorul a uitat măsura mării şi a soarelui. În vacanţa asta, însă, am încercat să văd şi altceva decât soarele, marea şi peisajele mirifice. Asta şi pentru că am avut mulţi sfătuitori care mi-au recomandat să evit Elada. Ştiţi voi, criza, băncile care nu funcţionează, grecii furioşi care protestează pe străzi, lipsa medicamentelor şi tot felul de inconveniente ce ar fi putut să apară în viaţa turistului ce aşteaptă, tot anul, vacanţa. Am tras câteva concluzii în vacanţa asta. În primul rând, criza nu se simte în aerul fierbinte al Greciei. Grecii negustori sunt la fel de calzi şi primitori. Te opresc pe stradă să intri la taverna lor. Şi, dacă te opreşti la ei, se întrec să-ţi satisfacă toate poftele culinare. Îţi povestesc într-o engleză stâlcită despre ce alegere bună ai făcut şi cât de proastă este mâncarea la taverna din imediata apropiere. E drept, de data asta, mai toţi aduceau nota de plată, alături de bonul fiscal. Şi da, de fiecare dată aduceau şi desertul, care era din partea casei. Nu reţin să fi primit în România ceva din partea casei, indiferent câţi bani am cheltuit cu „casa” românului. Interesant a fost când am intrat într-un market Lidl, unde un tip masiv cu baston şi armă ne-a spus că nu putem cumpăra decât dacă avem cash .laugh Într-un magazin nemţesc nu aveai voie cu card, heh? Nemţii se adaptează imediat la criza altora, nu? Mai ales când ajută şi ei la menţinerea crizei.

Un grec frumos, proprietar de tavernă, ne-a spus impresia lui despre criză. Totu-i o făcătură politică, creată de nemţi şi ruşi. În povestea lui apăreau şi americanii, dar şi francezii. De fapt, nu exista nicio criză în opţiunea lui, ci doar dorinţa celorlalte naţiuni de a-şi însuşi tărâmuri greceşti în contul datoriei. Ca la noi, marfa chinezească era la tot pasul. Până şi baclavaua avea o umbreluţă din aia mică, folosită la coktailuri, înfiptă în ea. Nenorocul, a făcut ca maşina prietenilor noştri să se strice. Astfel, am cunoscut şi grecul cu franciză (foto). O afacere de familie cumva. Bătrânul avea trei copii, care lucrau cu toţii acolo, în ritmul lor. Sincer, mi s-au părut „în reluare”. Lucrau în ritmul lor, incet, iar reparaţia maşinii a durat două zile, deşi, după spusele tuturor, în cateva ore s-ar fi putut rezolva problema. A costat doar 1100 euro reparaţia, atât. angryDar, peste toate, vreau să menţionez temperaturile incredibil de mari din perioada asta.

Şi am tras o altă concluzie, grecii nu sunt leneşi, grecii muncesc în ritmul lor, la temeparaturile pe care trebuie să le îndure, cel puţin vara. Noi eram toropiţi de căldură, nu ne gândeam decât la cum să ajungem mai repede într-un loc unde să ne putem bucura de ceva aer mai răcoros. Cum să munceşti la 40 de grade? Greu şi încet, asta e sigur. Tot anul ăsta am observat că acolo unde nu este litoral parcă e încremenit totul. Foarte multe terenuri nelucrate, neîngrijite, construcţii neterminate şi destul de multă mizerie.

Un lucru e cert, în concediu nu trebuie să ai la tine decât ochii de vacanţă. Să te setezi pe mare, soare, culoare şi pe bugetul alocat care, de preferinţă, să nu fie „în criză”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>