Au ruginit…cheile

Home  >>  Diverse  >>  Au ruginit…cheile

Au ruginit…cheile

Postat pe 3 aprilie 2020, In categoria Diverse

Pffff… Mare-i gradina Ta, Doamne! Cred că și tu ești uimit, Doamne! De noi, muritorii tăi, care nu încetăm să te surprindem și să te îngrijorăm. Te îngrijorăm dintodeauna, dar acum imaginația noastră a luat-o razna, mai ales că toți vrem să ajungem în rai, dar nimeni nu vrea să moară.

Mintea mea, de exemplu, suferă, sper eu, remediabil. Am clor pe sinapse, domestos pe papuci, spirt pe mâini, sapun pe față și de toate prin curte. A, și cardurile sunt pline de spirt, ochelarii băltesc  în dezinfectant, cheile au ruginit de la clor, iar măștile care-mi acoperă nasul și gura sunt adorabile… fiindcă nici ele nu fac față entuziasmului meu nepotolit de a încerca, într-un mod sau altul, să le dezinfectez.

Bun, hai să vedem cum decurge o zi „obișnuită” din viața mea neobișnuită:

Dimineață, ceasul sună, pare o zi normală cateva secunde, dar apoi parcă cineva îmi trântește o cană de clor pe față și-mi apare în minte mopul care suferă că nu a fost înmuiat în dezinfectant de mai mult de câteva ore. Dar până la mop, trebuie să ating covorul, clanța ușii de la baie, robinetul de la chiuvetă și evident, vasul de toaletă. Caut pulverizatorul în care am spirt. Aaaaa… oare am dezinfectat dezinfectantul? Pfff, a spus Cercel că spirtul nu e bun, dar ăia care fabrică spirt au zis că-l dau în judecată, fiindcă alcoolul lor are 70 grade, deci omoară virusul. Bun, dezinfectez tot, ies afară în curte cu dezinfectantul în mână, caut clorul, dezinfectez papucii cu care merg prin curte, dau câteva pufuri pe câine care aleargă speriat, mă duc către găleata cu mop, pun clor, amestec soluția și incep să șterg curtea, gresiile de pe prispă, dezinfectez clanțele, mă duc spre poartă, aproape că arunc toată găleata cu clor pe ea… și tot așa și iar așa, încât mă întreb dacă am luat-o razna sau nu. Îmi răspund că nuuuu, n-am luat-o razna, că trebuie să omorâm dihania cu cornițe învelită într-un strat subțire de grosime…

Trebuie să plec la serviciu, ce coșmaaarrrr, trebuie să-mi iau hainele ba de pe culmea de rufe, ba de pe balustrade, ba de prin dulapuri… sunt peste tot, că doar le-am dezinfectat. Reușesc să mă îmbrac, mă uit atent la haine, nu să văd dacă se asortează, nuuuuu… mă uit să nu fie prea pufoase ca să nu facilitez agățarea virusului de ele, nu mă machiez, ce rost are, masca ascunde tot ce mai vroiam să acopăr câteodată. Draga de ea, ce grijă are ea de ridurile mele! A, să ne înțelegem, nu am multe, sunt minunată, dar femeia cu mască e în siguranță și clar, misterioasă.  Misterul din spatele măștii… ce poate fi mai tentant de atât?  Mai am vreo două măști, iar asta mă face să devin în ochii celorlalți o femeie bazată, influentă și puternică. Mă dau doar cu puțin parfum, așa, discret… mă gândesc că ar fi trebuit să am un extrait de parfum inspirat de filmul Hannibal, am citit eu undeva odată că există și cică e creat din 47 de note de sânge și 15 note de crin alb, ca să atingă efectul final. Ba nu, cred că acum ar trebui inventat un parfum inspirat din mirosuri de dezinfectanți, da, da! Asta e, să și dezinfecteze și să și miroase a flori de primăvară!

Bun, trebuie să plec la serviciu, dar trebuie să-mi iau mănușile și dezinfectantul cu mine. Urc în mașină, dar în mașină am produsele pe care ieri le-am cumpărat de la market. Aici, alte povești, dar mă las păgubașă. Cum să povestesc despre doamna casieră care încerca să-mi ia cardul meu dezinfectat din mână și să-l apropie de aparatul care era mult mai încolo decât puteam eu să ajung? De ce am produsele în mașină? Simplu, trebuie să stea cateva ore ca să moară virusul, bine eu am mai dat produsele și cu o groază de spirt atunci când le-am părăsit în portbagaj. Dezordine în mașină, virusul probabil mort, cine mai știe, că cică trăiește 4 ore, 9 ore, 5 zile, o viață și ceva mai mult după unele estimări. Cert este că pâinea e ”beton”, dar e minunată dacă e sterilă, nu? Noaptea minții, un vecin a încercat să se apropie de mine și de mașina mea. Ce om nebun, iresponsabil! Unii mor în linia întâi, ca el să păstreze distanța și să nu transmită. Bine, avea un bidon mare cu clor în mână și tot stropea prin aer, prin distanța care ne separa, dar dacă strănută sau împrăstie salivă când vorbește, iar stropii de clor nu-i omoară exact atunci pe nemernici, heh???? Asta da inconștiență, mai ales că nu eram sigură că e vecinul… fiindcă avea o mască din aia cu trompă și un halat alb pe el. S-a sfârșt prost relația, am pus mâna la ochi fiindcă deja a ajuns niște substanță de aia (cine știe ce porcărie avea el în bidon) pe masca mea. Am dat amândoi cu lehamite din mâini.

Între timp, la radio aud că unii mor, alții trăiesc, alții fug din carantine, alții se izolează, unii demisionează și alții se angajează, iar eu aș completa… și alții se dezinfectează.

„Degeaba.” – spune mama. „Dacă trebuie să iei virusul, tot o să-l iei, termină cu prostiile, au inflorit copacii și a iesit ceapa lui frate-tu în grădină. Și dac-o fi să  mor, nu mă duc la spital,  lasă-mă să mor acasă. La spital nu m-or atinge ca or să zică că am covid din ăla, iar eu, ori am murit  de bătrânețe, ori m-am intoxicat  cu  clor”.

Din păcate, nu dezinfectez doar hainele, dezinfectez până la sânge și nervii celorlalți.  Știți cum arată un nerv dezinfectat de tabieturile zilnice? Horror, prieteni! Se revoltă, mai acceptă, se agită, bate din picior, îți aruncă priviri ucigătoare și ar mai face și altele, dar mirosul de dezinfectant îi taie orice poftă .

Ah, uitasem, între timp mă spăl pe mâini!

Hai, sănătate, că-i mai bună decât toate!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>