Cum distrugi o familie printr-un telefon

Home  >>  Diverse  >>  Cum distrugi o familie printr-un telefon

Cum distrugi o familie printr-un telefon

Postat pe 14 octombrie 2015, In categoria Diverse

 

– Te rog să-mi dai şi mie numărul nou de telefon al Dianei. Vreau să-i spun c-o iubesc!

– Sigur că ţi-l dau. Dar cu ce te-a uns Diana pe suflet de vrei să-i spui că o iubeşti? Îl întreb râzând de faţa profund recunoscătoare pe care o vedeam în faţa mea (cel puţin aşa mi se părea mie).

– Diana îmi unge toată existenţa mea din ultimii ani şi m-am hotărât să-i spun că o iubesc. Auzi? O iubesc ca un nebun, îmi e în simţuri în orice miime de secundă, nu mai am somn, nu mă pot concentra şi m-am săturat să ştiu numai eu asta. Vreau să strig universului că o iubesc!

– Măi, ai băut ceva astăzi? zic eu iritată cumva, fiindcă chiar aveam treabă şi trebuia să-l urmăresc pe el, cu aberaţiile lui.

– Astăzi n-am băut nimic. Tocmai de asta, astăzi mai mult decât ieri cand chiar am băut ceva, vreau să-i spun ce simt pentru ea.

Era hotărât şi parcă transfigurat. Nimic ciudat până aici, doar că eu ştiam că Diana era „luată” de mult, avea o fetiţă superbă şi un soţ care părea că o iubeşte mult. Bine. Şi el era „luat” de vreo trei ani. Era tulburat şi avea o privire cam ciudată, după părerea mea. Bine, după ce auzeam ce spune, cred că eram influenţată şi de povestea lui uşor forţată.

– Deci, tu nu glumeşti? Zic eu suspicioasă de-a binelea.

– Aş vrea eu să glumesc, dar trăiesc un coşmar de ani de zile. Îţi spun ţie, fiindcă eşti prietena ei, dar şi a mea. Te încarc pe tine cu povestea asta neîngăduită. Alma, fetiţa Dianei, este a mea. A rămas însărcinată cu mine, iar eu, ca un prost şi tâmpit ce am fost, nu am vrut să aud atunci de o eventuală sarcină. Diana a suferit imens, dar eu am insistat să scape de sarcină. Nu eram pregătit să am un copil, să-mi întemeiez o familie şi tot ce ar fi rezultat din asta.De altfel, nici nu credeam că o iubesc pe Diana, ci doar că e o relaţie ca oricare alta. Am fost cu ea la doctor dar Diana a renunţat intervenţia chiar în cabinetul lui. A spus că păstrează sarcina cu orice preţ, a acceptat să ies din viaţa ei şi să-şi continue viaţa cum crede ea mai bine. Apoi, într-un timp foarte scurt, s-a căsătorit, a născut copilul şi toată lumea crede că Alma este a Dianei şi al lui Matei. Doar eu şi Diana ştim adevărul. Vreau să ies din minciuna asta şi să se afle adevărul. Dacă am greşit atunci, înseamnă că trebuie să trăim toţi în minciună la nesfârşit?

M-am uitat la el şi deodată am simţit că mă iau frigurile. Mi-am dat seama cum o poveste ca a lui schimbă vieţi, dacă nu chiar le distruge. Brusc m-am gândit la Alma, la Matei, la Diana, la soţia „minunatului” protagonist, la bunici şi la tot arborele genealogic al fiecăruia dintre ei. Adică, cum? Tu nu-ţi asumi nimic la timpul potrivit, dar acum vrei să strigi adevărul în gura mare? Distrugi universuri, sentimente, familii şi brusc iubeşti adevărul mai presus de orice consecinţe? Simţeam furie, dar şi milă. Şi-a prins capul în mâini şi se uita la mine ca şi cum ar fi aşteptat să-i încurajez demersul lui în slăvirea adevărului suprem. I-am spus doar să se mai gândească. N-am fost în stare de mai mult. Era prea mult chiar şi pentru mine. A minţi înseamnă să fărâmi între dinţi adevărul. Să-l sfâşii, să-l toci mărunt şi să-l îngropi în cele mai lugubre unghere. Minciuna distruge familii, iubiri, distruge vieţi. Dar când vrei să scoţi adevărul la iveală într-o asemenea situaţie, ce rol are el în viaţa acestor oameni? Ştiu, o să-mi spuneţi că a minţit Diana. Că de la minciuna Dianei a continuat jocul acestor vieţi implicate într-un miraj. Desigur, Diana a greşit, dar din greşeala ei s-a născut Alma. Iar Alma e o fetiţă minunată care-şi iubeşte părinţii alături de care trăieşte. Adevăr şi minciună, lumini şi umbre, viaţă şi moarte, dragoste şi ură, alb şi negru, agonie şi extaz. Viaţa-mi pare de prea multe ori ca o tablă de şah. Mi-i imaginez pe toţi, din povestea mea reală cu nume ireale, pe o tablă de şah, imensă, unde fiecare îşi joacă rolul lui de piesă importantă şi vitală. E o luptă în care adevărul şi minciuna o să-şi ceară drepturile, aspru şi nemilos. Deşi prețuiesc adevărul, m-ar linişti de data asta o remiză.

3 Comentarii pana acum:

  1. rudia spune:

    Hmmm.. A fi matur înseamnă a-ți asuma toate faptele, indiferent că ești mândru de ele sau nu..
    Atitudinea lui mi se pare profund egoistă! Tocmai, dacă ar iubi-o, ar face în așa fel încât să-i arate asta fără să-i distrugă viața. Să fie lângă ea, să o ajute…

    • intrelumi spune:

      Sincer, asa I-am spus si eu. Din cate am inteles, s-a intalnit cu ea si au ajuns la un compromis. Astept sa vad ce se va intampla. Eu sper ca nu va distruge vieti.

  2. Silvia Erdmann spune:

    Povestea este cam incurcata! Nu stiu ce sa zic. Se da tot cursul vietii peste cap. Deodata, tatal fetei nu mai este tatal fetei, iar noutatea de a afla ca de fapt exista alt tata este riscanta.
    Depinde de felul in care i se va spune copilului si de psihicul lui. Amindoi parintii au aceeasi raspundere pt ce sa intimplat si ce va urma….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>