Hai să dăm mână cu mână?

Home  >>  Diverse  >>  Hai să dăm mână cu mână?

Hai să dăm mână cu mână?

Postat pe 12 septembrie 2015, In categoria Diverse

Voi ce părere aveţi?
“Noi, europenii, ar trebui să ne reamintim că Europa este un continent în care, la un moment dat, aproape fiecare
persoană era un refugiat. În istoria noastră comună milioane de europeni au fugit din calea persecuției religioase sau politice, războiului, dictaturii sau oprimării.
În secolul al XVII-lea, hughenoții au fugit din Franța.
În cursul anilor ’30 și ’40, evreii, persoanele de etnie romă și sinti și mulți alții au fugit din Germania în perioada ororii naziste.
La sfârșitul anilor ’30, după înfrângerea suferită în Războiul Civil, republicanii spanioli au fugit în taberele de refugiați din sudul Franței.
După ce revolta împotriva regimului comunist a fost înăbușită de tancurile sovietice în 1956, revoluționarii maghiari au fugit în Austria.
După persecuțiile ce au urmat Primăverii de la Praga din 1968, cetățeni cehi și slovaci au căutat exil în alte țări europene.
Sute și mii de persoane au fost nevoite să-și părăsească locuințele după războiul din Iugoslavia.
Am uitat oare că există un motiv pentru care numărul persoanelor care locuiesc în SUA și poartă numele McDonald este mai mare decât numărul celor care poartă acest nume în Scoția? Că există un motiv pentru care numărul persoanelor cu numele O’Neill și Murphy este cu mult mai mare în SUA decât în Irlanda?
Am uitat faptul că 20 de milioane de persoane de obârșie poloneză trăiesc în afara Poloniei ca urmare a emigrării politice și economice cauzate de repetatele retrasări ale frontierelor, de expulzările forțate și de strămutările din decursul istoriei adesea dureroase a Poloniei?
Am uitat oare că după distrugerile cauzate de Al Doilea Război Mondial 60 de milioane de persoane aveau statutul de refugiat în Europa? Că, în urma acestei teribile experiențe europene, s-a instituit un regim de protecție la nivel mondial – Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților – pentru a acorda refugiu celor care escaladau zidurile în Europa în încercarea de a scăpa de război și de oprimarea totalitară?
Noi, europenii, ar trebui să știm și nu ar trebui să uităm niciodată de ce este atât de important să acordăm refugiu și să respectăm dreptul fundamental la azil.
Am afirmat în trecut că prea rar ne mândrim cu patrimoniul nostru european și cu proiectul nostru european.
Însă, în pofida fragilității noastre, a propriilor deficiențe percepute, astăzi Europa este văzută ca un loc de refugiu și de exil.
Astăzi, Europa reprezintă o rază de speranță, un loc al stabilității pentru femeile și bărbații din Orientul Mijlociu și din Africa.
Este un lucru de care să fim mândri, nu de care să ne fie teamă.
Astăzi, Europa, în pofida numeroaselor diferențe dintre statele sale membre, este, de departe continentul cel mai înstărit și mai stabil din lume.
Avem mijloacele să-i ajutăm pe cei care fug de război, terorism și opresiune.
Știu că acum mulți vor dori să spună că, toate ca toate, dar Europa nu poate primi pe toată lumea.
Este adevărat că Europa nu poate găzdui toate necazurile lumii. Dar să fim sinceri și să privim lucrurile în perspectivă.
Fără îndoială, numărul refugiaților care vin acum în Europa este semnificativ și nu are precedent. Cu toate acestea, refugiații reprezintă în continuare doar 0,11 % din populația totală a UE. În Liban, ei reprezintă 25 % din populație. Iar în această țară, populația deține doar o cincime din avuția de care ne bucurăm în Uniunea Europeană.
De asemenea, să prezentăm lucrurile cu claritate și sinceritate cetățenilor noștri, adesea îngrijorați: atât timp cât războiul din Siria și teroarea din Libia vor continua, criza refugiaților nu va dispărea pur și simplu.
Putem construi ziduri, putem înălța garduri, dar închipuiți-vă pentru o secundă că dumneavoastră ați fi în această situație, cu copilul în brațe în timp ce lumea din jurul vostru așa cum o știați s-a destrămat. Nu există preț pe care nu l-ați plăti, zid pe care nu l ați escalada, mare pe care nu ați traversa-o, graniță pe care nu ați trece-o, în încercarea de a fugi din calea războiului sau de barbaria așa-numitului Stat Islamic.
Deci este clar timpul să acționăm pentru gestionarea crizei refugiaților. Nu există nicio altă soluție.
În ultimele săptămâni s-au lansat multe acuzații. Statele membre s-au acuzat reciproc că nu fac suficient sau că nu fac ce trebuie. Iar de cele mai multe ori capitalele statelor membre au arătat cu degetul spre Bruxelles.Am putea fi cu toții furioși din cauza acestui joc al aruncării vinei de la unul pe altul, dar mă întreb cui i-ar folosi așa ceva. Furia nu ajută pe nimeni, iar încercarea de a da vina pe alții este deseori doar un semn că politicienii sunt depășiți de evenimente neprevăzute.
Mai bine ne-am aminti ce anume din ce s-a convenit poate fi de ajutor în situația actuală. Este momentul să ne uităm la ce se află deja în discuție și să înaintăm cu repeziciune.”

Strasbourg, 9 septembrie 2015
Jean-Claude JUNCKER
Președintele Comisiei Europene

Discursul în întregime poate fi citit la http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-15-5614_ro.htm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>