Imi trec tot felul de intrebari prin minte

Home  >>  Diverse  >>  Imi trec tot felul de intrebari prin minte

Imi trec tot felul de intrebari prin minte

Postat pe 11 martie 2015, In categoria Diverse

Îmi trec tot felul de întrebări prin minte. Clar, asta se întâmplă destul de des. Important este să nu mă uit la tv – fiindcă atunci nu fac altceva decât să mă mir în ce ţară de mare angajament trăiesc.

Aşa că aseară mă gândeam la păcat ca o formă de libertate. Evident, un subiect sensibil. Un subiect în care paradisul are doza lui de excludere. Cică toată lumea vrea să ajungă în rai, dar nimeni nu vrea să moară. Interesant, nu? Deseori mă gândesc de ce am fost izgoniţi din paradis. Am fost izgoniţi fiindcă doi oameni creaţi de Dumnezeu s-au iubit. Să fie oare un păcat ? Cumva oamenii şi-au recăpatat libertatea fiindcă Adam şi Eva s-au iubit în paradis? Nu-l judec pe Dumnezeu, Doamne fereşte! El este proprietarul paradisului, aşa cum eu sunt proprietara acestui domeniu. Deci, face ce vrea cu el. Dar de ce oare ne-a izgonit El din paradis? Dacă rămâneam fără dragoste? Nu cred ca ne-am fi dorit să fim pustiiţi şi singuri, nu? Toţi avem amintiri sau trăim poveşti de iubire, amintiri păstrate dintr-o iubire. Şi atunci, apare întrebarea: dacă trăiam în paradis, unde ne erau amintirile? Mai existau? Hmm… E clar un lucru, noi, oamenii, ne dorim şi paradisul şi dragostea. Şi, tacit, acceptăm, iar uneori ne dorim păcatul. Şi poate că de aici o altă întrebare: Ori singuri, ori cu Dumnezeu? Cred că în paradis trebuie să fie doar oameni inocenţi. Ne dorim paradisul? Şi Sfânta Tereza a iubit. Ea l-a iubit pe Hristos ca un amant. Tot ea mai spunea că diavolul este nefericit fiindcă nu ştie să iubească. Voi aţi făcut iarna îngeri pe zăpadă? V-aţi aruncat aşa, pe spate, cu mâinile desfăcute, lăsând o urmă diafană pe zapadă? Eu le spun îngeri. Şi Sfântul Francisc făcea femei pe zăpadă. De fapt, întreaga noastră existenţă pe pământ poate fi descrisă cu ajutorul a doi oameni: Adam şi Eva. Dacă a iubi este un păcat, atunci sunt o păcătoasă. Cumva, cred că fără păcat nici nu ar exista fericire. Eu sunt dintre cei care nu şi-ar fi dorit ca Adam să se zbârcescă îmbătrânit şi singur în paradis. Şi nici Eva să culeagă flori toata viaţa, neştiind ce înseamnă iubirea, şi nici pruncul care să-i sugă la sân. Plăcerea nu e otravă. Şi cred că orice paradis fără iubire nu ar fi decât un infern.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>