MOLDOVA

Home  >>  Diverse  >>  MOLDOVA

MOLDOVA

Postat pe 27 noiembrie 2015, In categoria Diverse

Prima parte. Despre oamenii din Moldova.

Nici nu ştiu cum să-mi încep povestea. Pare banal că vreau să scriu despre moldoveni şi vizita mea la Chişinău. Poate că mulţi dintre voi aţi vizitat Moldova, dar pentru mine a fost prima dată şi a fost o experienţă unică. Am călătorit prin multe locuri, dar nimic nu se aseamănă cu această poveste, altfel. Aş vrea să scriu întâi despre moldoveni. Cum i-am văzut, cum i-am perceput şi cum i-am înţeles. Moldovenii sunt cei mai duioşi oameni pe care i-am cunoscut. Sunt profunzi şi gândesc poetic. Vă jur, vorbesc şi gândesc de parcă ar compune poezii. Cuvintele lor te răsfaţă, te învăluiesc şi parcă sunt îmbrăcate toate în marţipan colorat. Bătrânii îţi vorbesc de parcă toate poveştile din lume sunt adunate în ploaia lor de cuvinte. Şi, ceea ce mi s-a părut surprinzător, este că privirea lor este aidoma vorbelor blânde şi întortocheate. Da, uneori făceam eforturi să-i înţeleg, fiindcă vorbele erau amestecate, apăsate, dar totuşi amestecate de blândeţea gândurilor lor. Îmi plăcea să-i privesc pe oamenii din Moldova. Îmi inspirau tandreţe şi un sentiment puternic de acasă. Da, eşti acasă în Moldova, orice s-ar spune, cine ar spune şi cine ar mai revendica ţara asta cu oameni frumoşi. Pentru că oamenii sunt cei mai frumoşi în Moldova. Oamenii sunt curaţi la suflet şi-n priviri, în cuget şi simţiri, în inimă şi gânduri.

12309017_1530028730653315_671406173_n[2]12283287_1530031880653000_6282622_n[1]

Cu taxiul

În general, moldovenii sunt săraci. Au preţuri foarte mari în magazinele lor, iar salariul lor mediu este de 2000 lei moldoveneşti (în jur de 500 lei). M-am întrebat deseori cum reuşesc să trăiască cu aşa de puţini bani, un mister pentru unii dintre noi, nu? Fiindcă ei trăiesc frumos cumva. Mănâncă sănătos, gustos şi sunt frumos îmbrăcați. Moldovenii nu sunt obezi, deşi mulţi dintre noi, dacă am trăi acolo, ne-am dubla greutatea. Au nişte mâncăruri extraordinar de gustoase şi pot să consider că au cea mai gustoasă şi originală mâncare EVER! Am văzut şi moldoveni morocănoşi. Vorbeau în rusă şi nu le plăcea deloc să te audă vorbind româneşte. Erau pro-ruşii, ca să zic aşa. Cei mai morocănoşi moldoveni pe care i-am întâlnit erau taximetriştii. Încruntaţi şi parcă supăraţi că aveau clienţi. Unii au stat de vorbă cu noi. Cam toţi aveau aceeaşi poveste – aveau interdicţii in Rusia. Au fost taximetrişti în Moscova şi au primit interdicţie. Am întrebat pe unul dintre ei mai amănunţit care au fost motivele de interdicţie şi mi-a spus:

– Două amienzî di şîrculaţii pi cari li-am plătit şî hopaaa, interdicţii pi trii ani.

– Cum aşa? – întreb eu.

– Iete aşa, noi suntem cetăţeni străini acolo, iar Rusia (cu accent pe i) nu vorgheşti prea mult cu noi. Sî dizbarî di noi mintenaş. Nu sî comparî viaţa di aici cu cea di la Moskova. Aicia ie viaţa grea şî scumpî, doar cî noi suntem mai fericiţi acasî.

– De ce era mai bine în Moskova? Întreb eu, avidă de răspunsuri şi de povestea lui.

– Coniţă, cum sî zâc io? Rusia-i ca o bortă fără fund. Tot timpul găsăşti şeva di trăit acolo. Nu mori di foami niciodatî. Şî sunt şî oamini buni, îţ întind întotdiauna o mânî, nu ti lasî sî suferi di nevoi.

– Regretaţi Rusia? Vreţi înapoi?

– Ne vrem miliardili înapoi. Ni le-o furat aştia ai noştri. Rusia nu ni va lua niciodatî, nu avem graniţi cu Rusia, di ci sî ne ia? România nici atâta. Abia sî târâi ăia. O sî râmânem di isprava Europei. Aolieuuu, am greşit drumul , cî ne-am dat la palavri. Gata, nu mai vorghim, ne-am isprăvit!

Am râs de faţa lui vădit supărată că greşise drumul. A zâmbit şi el, şi am ajuns la destinaţie. Ne-a cerut cât a crezut el că ar face deplasarea. Ne-a spus că aparatele de taxi din toată Moldova, erau de formă. Şeful lor le cerea 550 lei moldoveneşti la 24 de ore, iar restul îi păstrau ei. După noroc, fiecare.

taxiuri_52716100[1]IMG_0270[1]

La salon

Fiindcă trebuia să ajung la o nuntă, am fost la un salon în Chişinău, să-mi aranjez părul şi chiar pentru un machiaj. Voiam să văd cum e acolo. Stilista era moldoveanca, iar cosmeticiana rusoaică. Moldoveanca tăcută, îşi făcea treaba în lumea ei, nu ştiu dacă a scos trei vorbe. Dar avea o privire atât de blândă încât, de fiecare dată când mă uitam la ea, îmi venea să închid ochii şi să adorm. Era duminică şi am întrebat-o dacă se simte obosită dacă lucrează duminica. Mi-a spus zâmbind, la fel de blând precum avea privirea, că ei lucrează în fiecare zi. Nu prea ţin zilele de sărbătoare. Sunt plătiţi la realizări şi muncesc cât încape. Adevărul era că duminica părea o zi normală de lucru peste tot în Chişinău. Rusoaica, în schimb, m-a amuzat cumva. Nu înţelegea nimic din ce-i spuneam, precum nici eu din ce spunea ea. Când am văzut că se apropie de sprâncenele mele, m-a apucat panica. Voiam să-i zic ca nu trebuie. Dar ea, nimic. Zâmbea, râdea, vorbea şi lucra la mine. M-am lăsat pe mâna ei, mi-am spus că nu mai contează, e o experienţă şi merg până la capăt. Ea vorbea în continuare şi, până la urmă, mi-a spus satisfăcută: „SUS!” Atât ştia să spună: “SUS”, adică gata, am înţeles eu. Am fost mulţumită de serviciul ei dar şi ea, era foarte mulţumită de munca ei. Am plecat zâmbind de acolo, încă o experienţă în lumea de acolo. Alţi oameni, alte caractere, alte lumi, parcă.

La hotel

Recepţionerele de la hotel erau frumoase şi “şmecheruşe”. Uneori se făceau că nu înţeleg ce le spunem noi, mai ales că ne încurcaseră camerele. Era un hotel de patru stele, dar cred că abia avea vreo trei. Până la urmă am stat în apartamente, deşi rezervasem camere simple. La hotel, cred că jumătate de Chişinău face saună. Nu conta ora, momentul sau ziua. Toată lumea făcea saună. Noi nu am reuşit, deşi era inclus în preţ acest serviciu. Era tot timpul plin de moldoveni dornici să facă saună. La micul restaurant din hotel se servea mâncare caldă. Atunci, pe loc, îţi făceau plăcinte calde, chiar dacă era trei dimineaţa. Într-o noapte, au venit nişte ruşi, cred, care aveau tricouri pe care era inscripţionat cu majuscule RUSIA. Cred că aveau chef de ceartă. Unul dintre prietenii noştri, le-a spus cântând „noi suntem români” iar ei s-au uitat urât la noi. Dar mai târziu am primit o şampanie din partea lor la masă. Nu i-am refuzat, fiindcă ne-a fost puţin frică, dar nici nu am băut-o, am lăsat-o la recepţie şi am spus că o s-o servim a doua zi. În noaptea aia a fost gălăgie în hotel, ruşii au făcut gălăgie, s-au certat, s-au pupat, au râs şi au plâns, ca deh, au şi ei acoliţii lor.

12277117_1530038090652379_1594242870_n[1]

În general, mi s-a părut safe Moldova. Am circulat şi noaptea şi ziua, şi cu taxiuri, dar şi pe jos. Oameni buni şi cuminţi, dar mai ales frumoşi. Am să continui povestirea mea şi cu celelalte „aventuri”. Am să scriu într-un text următor, despre Cricova, despre Curtea Domnească, o pensiune restaurant superbă unde am fost invitaţi de către Prefectul de Chişinău, despre Uzbec, despre vizita la Guvern, dar mai ales despre unica experienţă: NUNTA LA MOLDOVENI.

“Vă pup pe suflet”, dragi cititori. Pe curând!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>