Un loc între lumi

Home  >>  Diverse  >>  Un loc între lumi

Un loc între lumi

Postat pe 27 mai 2015, In categoria Diverse

Unele locuri  îţi rămân in suflet.  Aşa, ca o  poezie a propriei tale existenţe. În afara naturii care îşi desăvârşeşte întodeauna creaţiile,  oamenii  înfăptuiesc minuni de cele mai multe ori, dirijaţi de vis, imaginaţie şi dorinţe care ard în adâncurile sufletului.

Mănăstirea Izvorul Mureşului

Am fost la Mănăstirea Izvorul Mureşului. Nu mi-am propus să ajung acolo, dar am citit un indicator cu această denumire şi am oprit maşina parcă instantaneu. Dacă structura mea uşor analitică m-ar lăsa, aş spune că nu a fost întâmplare. Fiindcă vizita mea acolo a răspuns unor întrebări şi frământări ce, trebuie să recunosc, le-am avut dintotdeauna. Şi, ce e mai important, m-a făcut să-i judec mai puţin  pe cei care au făcut din pelerinaje un mod de viaţă personală. Când am intrat în curtea mănăstirii, am realizat că eram singurii vizitatori. În bisericuţa mică şi cochetă eram doar noi şi trei călugăriţe. În primul moment m-am simţit uşor iritată fiindcă deja citisem nişte tarife care menţionau câţi bani trebuie să dai ca să fie pomeniţi morţii şi viii. Am tăcut desigur, dar minţii mele îi este greu să înţeleagă latura asta atât de pragmatică a unor oameni în slujba spiritualităţii. O călugăriţă cu ochi senini şi vii, în contrast cu straiele negre ce îi acopereau tot corpul, ne-a întrebat dacă ne-ar face plăcere să vizităm mănăstirea. Asta mi-a plăcut. De regulă, nu te roagă nimeni să vizitezi ceva unde te-ai dus de bunăvoie. Şi de aici încolo m-a fascinat povestea, povestea demnă de „România, te iubesc”.

Micul Vatican ortodox

În mănăstire trăiau, munceau, se rugau şi se iertau  23 de măicuţe. Am fost conduşi  de măicuţă prin locuri ce mi-au încântat inima, mintea şi sufletul. Am intrat într-o aulă, cupolă, nici nu ştiu bine cum s-o denumesc. Odată intrată acolo, am avut senzaţia că ma aflu la Vatican. Deci, va jur, un mic Vatican românesc şi ortodox, mi s-a înfăţişat ochilor mei miraţi. Totul era pictat în culori divine parcă, nicio bucăţică de perete nu a rămas fără culoarea pictorului. Poarta raiului cred că aşa arată. Cu siguranţă ori măicuţele s-au inspirat din Rai, ori responsabilii Raiului au văzut ca prin minune în ochii măcuţelor cum să-şi  creioneze poarta. E o dilemă aici în mintea mea de muritoare păcătoasă. Era o acustică demnă de invidiat de orice operă din lume, iar forma bolţilor în stil brâncovenesc mă ducea cu gândul  la dragostea de desăvârşire a oricărui artist ce arde pentru creaţia lui.  De-a dreptul încântătoare erau frescele, care ce credeţi că reprezentau? Istoria poporului român încă de la întemeierea lui. Erau pictaţi falnici Traian şi Decebal lângă Columnă, domnitorii români ce au dăinuit timpului, actul Unirii, reprezentat şi el uimitor, îmbinate toate, ireal parcă, de versuri eminesciene: ”Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie­­­?” Uimitor, nu? Şi sfinţii pictaţi, dar îmbinaţi cu istoria poporului român dădeau  o impresie de familie mare, unită şi fericită, ce s-a reunit la o întâlnire de peste secole.

Apoi intrai pe poarta Raiului iar micul Vatican ortodox, continua să-şi arate minunile ortodoxe. Holul  era boare şi culoare. Da, aşa era holul – culoare, imaginaţie, religie, istorie. Din hol se intra în chiliile măicuţelor, intrări străjuite de flori frumoase, colorate şi ele parcă în nuanţele ce puteau fi asortate cu tot universul de acolo. Lângă sala de mese se afla o altă bisericuţă de interior, intimă, primitoare şi foarte prezentă. Am spus prezentă, fiindcă deseori eu am impresia că, atunci când intru într-o biserică, se împletesc mai multe lumi în imaginaţia mea. Lumea din bisericuţa mică de interior era prezentă, frumoasă, clară şi aproape tangibilă. Măicuţa ne-a întrebat apoi dacă ne-ar face plăcere să vizităm şi restul mănăstirii. Desigur că am acceptat, fiindcă ne-am inimaginat că ni se va deschide tot o nouă lume uimitoare.

 

Părintele inventator şi atelierul de pictură

Am vizitat apoi atelierul de tâmplărie din mănăstire. „Un atelier de tâmplărie?..” am întrebat noi miraţi. Ni s-a explicat că în atelierul de tâmplărie lucrează tot măicuţele împreună cu părintele. În timp ce măicuţa ne explica cum se lucrează absolut tot ce ţine de partea de tâmplărie în mănăstire, a apărut şi părintele. Un ardelean frumos la chip, dar şi la suflet. Aşa l-am perceput eu. A fost o reală plăcere să stăm de vorbă cu el. Sociabil, zâmbăreţ, cântând aproape, ne-a explicat cum lucrează în atelierele mănăstirii. Icoanele erau făcute din lemn prelucrat de măicuţe, ca să ia forma potrivită, pentru a fi apoi trimise la pictat. Părintele, pe care îl chema Emanuel Manţa, era şi inventator. Crease un dispozitiv pentru confecţionarea unor piese metalice, care  intrau în componenţa icoanelor (agăţători, balamale şi altele). Nu mă prea pricep eu să explic partea asta tehnică, dar cert este că părintele era un vizionar şi ne vorbea cu mare pasiune despre munca lui în mănăstire.  Eram din ce în ce mai încântată de ceea ce vedeam deşi nu mi-am imaginat că m-aş putea simţi atât de special într-un lăcaş mănăstiresc. Părintele ne-a invitat apoi să vizităm atelierul de pictură.

Avusesem dreptate, piesa de rezistenţă abia acum se derula în faţa ochilor. Un coridor lung, dar şi suficient de lat pentru a găzdui peste 15 şevalete (nu mai ştiu exact câte), aşezate ordonat, atât de ordonat încât mi-am imaginat că aşa arată o bibliotecă cu şevalete. Ştiu că sună ciudat dar, dacă ar exista aşa ceva, sigur imaginea ar putea fi asta. Mi le-am imaginat ca nişte cărţi pline de informaţii, informaţia principală fiind culoarea, expresia , lumina., îmbinate toate în lucrările începute de măicuţe şi arătate ochilor noştri. Măicuţele, desprinse parcă din lumi ireale, parcă  îşi revărsau fiinţa întreagă în culorile din tablourile în lucru. M-a fascinat atelierul de pictură. M-a fascinat blândeţea ce mi-a înconjurat fiinţa. M-a fascinat curăţenia absolută din oamenii care  sfinţeau cu prezenţa lor locurile de acolo. Am plecat din atelier fermecată şi uimită că pot să fiu fermecată de tot ceea ce văd într-un altfel de loc dintr-o altfel de lume. Am vizitat apoi şi atelierul de croitorie fiindcă maicile lucrau şi straie bisericeşti.

Muy bonito, muy bonito

Mănăstirea avea şi o clădire ce puteau găzdui peste noapte pe cei care doreau să rămănă mai mult în locaţie. Avea chiar şi două iazuri cu peşte. Măicuţa ne-a spus amuzată că atunci când au muncit la  construcţia iazurilor, nu şi-a imaginat nimeni cât de greu se prinde peştele.  Am uitat să vă spun că în maşină cu noi era şi o prietenă din Spania. Uimită şi ea de frumuseţea, culoarea, lumina şi liniştea de acolo, spunea tot timpul: ”muy bonito, muy bonito”. Părintele Emanuel a intrebat-o din ce zonă a Spaniei este. Ea i-a spus că la origine este bască şi, din vorbă în vorbă, părintele i-a spus că echipa lui preferată de fotbal este Real Madrid. Şi, de aici, o discuţie cât se poate de laică, din care am aflat că şi părintele şi-ar dori să vadă un meci în care să joace Real Madrid, dar că-i place şi FC Barcelona. Când i-am spus că noi am fost pe New Camp a fost surprins, i-a înflorit un zâmbet pe faţă şi, cred că doar privindu-ne îşi imagina ce am fi putut vedea acolo. Părintele avea un râs clar şi luminos, iar zâmbetul măicuţei era venit din cer parcă. De acolo, am plecat ca şi cum am fi descoperit un loc tainic. Ah, era să uit să vă zic! La plecare ne-am spus impresiile despre mănăstire maicii şi Părintelui Emanuel. Maica ne-a apus aşa: „o să vedem cât de mult v-a plăcut atunci când  o să reveniţi”. Am zâmbit fiindcă nu mi-a fost dat să aud până acum o invitaţie atât de curată. Dar şi lumea mea, atât de îngustă uneori, a fost scăldata de o altfel de lumină.

Lumină venită din liniştea sufletească a unor oameni ce iubesc cerul şi prind puteri sperând că vor ajunge acolo. Acolo am fost eu, şi cred că acolo chiar ar putea fi între lumi.

20150513_19122720150513_19282220150513_19482820150513_19283620150513_19305620150513_19292420150513_19455020150513_193023

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>