Unde-i muscă, nu-i tocmeală – Hanul Drăgaicelor

Home  >>  Diverse  >>  Unde-i muscă, nu-i tocmeală – Hanul Drăgaicelor

Unde-i muscă, nu-i tocmeală – Hanul Drăgaicelor

Postat pe 29 iulie 2015, In categoria Diverse

Când m-am întors din vacanţă, după ce am stat circa jumătate de oră să trecem podul de la Giurgiu – Ruse, am oprit la Buzău, la Hanul Drăgaicelor, să mâncăm şi noi româneşte. Că, deh, după atâţia calamari şi creveţi, ne-am dat seama imediat că „tot ce-i românesc nu piere” şi că pofta de mâncare românească nu dispare niciodată. Restaurantul se află la la intrarea în Buzau, în localitatea Mărăcineni, la intersecţia DN2 cu E85. Am oprit tare entuziasmaţi, dar şi tare flămânzi. Un restaurant rustic, cu multe blăniţe de oaie pe pereţi şi cu preşuri ţărăneşti, ţesute, aşezate frumos pe bănci din lemn. De când am intrat m-a izbit un miros ciudat şi înţepător. M-am tot uitat în jurul meu să înţeleg de unde vine boarea care îmi sufoca nasul atins de soare şi de mare. laugh Din cauza mirosului, am vrut să renunţăm să rămânem acolo, dar m-am confruntat cu foamea celorlalţi. Mi-am spus că sunt eu sensibilă şi să-mi văd de treabă. Dar mirosul nu-mi dădea pace şi, din nefericire, mi-am dat seama şi de unde vine. Miroaseau toate „ţoalele” alea de pe băncile de lemn şi blăniţele de oaie atârnate pe pereţi. Mai era şi foarte cald afară, aşa că boarea plutea în aer. Prietena mea deja strâmba şi ea din năsucul ei cârn, am mai bodogănit noi, dar foamea a învins. Iar chelnerul nu mai venea, nimeni nu ne băga în seamă. Treabă de hangiu ocupat, îmi zic eu uşor nervoasă. Un prieten se ridică de la masă şi aproape cu forţa ne aduce o hangiţă obosită de căldura şi de munca depusă. Şi a început circul. „Ar fi bine să comandaţi ceva uşor, fiindcă mâncarea durează foarte mult şi nu cred că o să vă convină” a spus hangiţa obosită. „Cam cât durează?”, întrebăm noi aproape în cor. „Circa 50 de minute, poate şi mai mult”. Şi „circa”, şi „poate şi mai mult”. V-aţi prins că deja toţi eram iritaţi. Sufocaţi de mirosul preşurilor, blănurilor şi a celorlalte „detalii” de pe pereţi, ne-am gândit să comandăm ceva uşor. Dar tot ce era „uşor” era şi greu de gătit, după spusele hangiţei. „Durează mult, avem şi nuntă diseară, de ce vreţi să vă pierdeţi timpul la noi?” Ceea ce vezi nu e ceea ce crezi, mi-am spus de acum amuzată de cum îşi vindea hangiţa marfa. Noi, veneam de la taverne, unde grecii stăteau în faţa cârciumii şi ne rugau să intrăm la ei, să mâncăm. Grecul, până aducea mâncarea, ne dădea antreuri din partea casei, ca să nu mai vorbim de desertul care era tot din partea lui. Acolo se mânca bine şi acceptabil ca preţ. Acolo era voie bună, zâmbetul natural al grecului ne însoţea pe tot timpul şederii la taverna lui. Iar, aici, o hangiţa obosită încerca să ne facă să bem ceva şi să plecăm, ca să nu mai pierdem timpul nostru preţios. Mai erau şi alţi hangii obosiţi acolo, dar nu mai are importanţă acum.

Am mâncat ceva uşor, brânză cu smântână şi mămăliguţă. Prietenului nostru i-a adus ciorba de burtă cu o muscă ce încerca, disperată, să înoate în castronul rustic, cu modele româneşti. I-a returnat castronul şi i-a adus altul, fără muscă. A ras şi el, spunând cu voce tare: „a dus castronul, a luat musca şi mi l-a adus înapoi”. Dar nu era sigur, era doar o dilemă, aşa că a mâncat, că doar îi era foame. laugh Românesc şi uşor, nu? Am văzut pe net că unii călători au fost mulţumiţi. Cred că au mâncat iarna, (nu miroseau blănurile şi ţoalele), nu au prins o zi de sâmbătă (cică noaptea era nuntă) şi cu siguranţa au mâncat ceva „foarte uşor”. Păcat de broscuţele care se găseau într-o baltă micuţă de la intrare, fiindcă erau haioase şi frumoase. Dar ce bine că ele nu pot vorbi, fiindcă ar fi putut scrie o carte despre animalele tăiate, jupuite, atârnate pe pereţi şi lăsate să miroase.

Aaaa! Am uitat să vă spun, a costat şi o avere, vreo 250 lei. Am scris despre acest han fiindcă, poate cineva doreşte să oprească acolo şi să-şi liniştească foamea. Drumeţi, nu vă duceţi pe temperaturi mari, deci vara, nu vă duceţi sâmbăta că prindeţi vreo nuntă, nu vă duceţi dacă vă este foame şi nici dacă iubiţi animalele. Dacă aveţi vreun cult al muştelor, dacă vă plac mirosurile iuţi , dacă vreţi să staţi vreo oră ca să primiţi mâncarea, dacă vă plac hangiţele obosite şi „glumeţe”, mergeţi la Hanul Drăgaicelor din Buzău. Poate mai bine un sandvich?

2 Comentarii pana acum:

  1. Adam spune:

    Musca înseamnă mai multă carne… :D

  2. Miva spune:

    Hai, măi, răilor, dacă era un parlamentar înotând în supă, mai înțelegeam supărarea, da’ o biată muscă… :D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>