Vă simţiţi o „naţie mizerabilă”?

Home  >>  Diverse  >>  Vă simţiţi o „naţie mizerabilă”?

Vă simţiţi o „naţie mizerabilă”?

Postat pe 31 iulie 2015, In categoria Diverse

Citez:

„SALUT GRUP,,AM AJUNS IN TARA CU BINE DAR E JALE MARE ,NU AM CREZUT CA DUPA 8 ANI DE ZILE SA REGASESC ASA NATIE MIZERABILA CA LA NOI IN ROMINIA.IMI PARE RAU DE TARA NOASTRA ,ABIA ASTEPT SA AJUNG INAPOI LA MUNCA SI SA STAU MAI LINISTITA,AICI INLOC DE RELAX,,TE SIMTI CA INTRUN SPITAL DE NEBUNI,,,PRETURI,,SPAGA LA TOTI NEMERNICII,,ETC.VA PUP”

„MA DURUT MULT FAPTUL CA HOTII DE AICI AU LUAT DIN ALOCATIA FETITEI MELE,EU NU AM RIDICAT ALOCATIA DIN 2007 LUNA SEPTEMBRIE ASA CA INCEPIND CU ANUL 2012 PINA LA ORA ACTUALA O POT RIDICA,CE TARA MAI E SI ASTA???ATITIA ANI SA FURE DREPTUL LA COPIL.”

Ceea ce aţi citit mai sus este o postare a unei doamne, care, după cum vedeţi, a ajuns în ţară după opt ani. Pe lângă altele, în concepţia ei, „naţia asta mizerabilă” a furat şi din alocaţia fetiței, alocaţie pe care o dorea recuperată după şapte ani, nu după trei, aşa cum prevede legea statului român. Când am citit postarea, eram în vacanţă şi am încercat să scriu şi eu nişte replici, cu netul cam prost pe care-l prindeam pe unde eram. M-am simţit jignită şi nervoasă. Am încercat să–mi reprim starea „mizerabilă” pe care am avut-o când am citit rândurile doamnei, spunându-mi că e doar o părere a unei românce plecate din ţară, muncită şi cu cine ştie ce greutăţi întâmpinate de-a lungul perioadei în care a fost acolo. Şi totuşi n-am putut uita. Aşa că, scriu şi eu câteva gânduri aici, să-mi liniştesc acea nemulţumire.

Am mulţi prieteni buni plecaţi la muncă peste hotarele acestei ţări. Unii o duc mai bine, alţii mai puţin bine. Muncesc foarte mult şi vin din când în când în ţară extrem de fericiţi că pot să-şi permită asta. Tot anul se gândesc la vacanţa lor în ţară. Când ne întâlnim, îmi povestesc despre greutăţile lor, despre nemulţumirile lor faţă de autorităţile din ţara respectivă, dar şi despre partea bună de acolo: câştiguri mai mari. Uneori îmi spun despre oamenii de acolo, despre patronii care-i oropsesc, depre unii cetăţeni care-i renegă, despre cum, în unele cazuri, nu-şi iau salariul şi sunt nevoiţi să meargă în instanţele de judecată ca să-l primească. Îmi povestesc şi despre partea frumoasă, fiindcă unii dintre ei îşi iubesc patronii, îi respectă, alţii văd locuri inedite, frumoase. Dar, vorbind despre partea întunecată povestită de ei, niciodată, dar niciodată, n-au spus despre naţia ţării respective că ar fi mizerabilă, oricât ar fi fost de nemulţumiţi. Dar tu, ca român, să-ţi faci naţia mizerabilă mi se pare atât de dureros încât aproape doare. Bine, să nu mai dezvoltăm subiectul cu alocaţia. E spinos şi el. Statul român, aşa cum e el, recunoaşte dreptul la alocaţie a unui copil care creşte într-o ţară străină alături de familia lui. Că tu vrei cu şapte ani în urmă, iar legea română spune doar trei ani, asta-i o altă poveste ce ţine de latura politică şi de legile care guvernează România. Că e bună legea sau e rea, asta e o altă discuţie şi intrăm în sfera politicului, ceea ce nu-mi doresc. Şi eu am numeroase nemulţumiri, dar încerc să le înţeleg, să le elimin (dacă pot), mă revolt, la vot sancţionez, uneori scriu, dar vă rog să mă iertaţi, nu mă consider un român mizerabil. Nici mama mea, tatăl meu, copilul meu, prietenii mei, cunoştinţele mele – nu sunt mizerabili. Din nefericire, am impresia că, din cauza unor români (şi aici îi menţionez şi pe cei plecaţi, dar şi pe cei rămaşi în ţară) se creează o prăpastie între noi, oriunde am fi. O prăpastie creată artificial de unii dintre noi. Câţiva români de afară vin nervoşi şi supăraţi de când au plecat spre România. Vin cu ideea preconcepută că toată lumea e hoaţă, vrea să-i fure, să le ceară şpagă şi chiar mai vin şi cu aerul superior că au trăit într-o ţară „net superioară” României. Şi atunci startul e de la început greşit. Se ceartă din start cu orice autoritate cu care interacţionează sau de la care trebuie să obţină documente, sunt frustraţi că timpul de obţinere a înscrisurilor e mult prea lung pentru timpul lor de aşteptare, cred că la restaurante nu sunt serviţi ca afară şi multe alte disensiuni create de fapt împotriva fraţilor lor, românii, care muncesc şi ei în ţară, de regulă, pe bani puţini.

Apoi, românii din ţară, care de regulă prestează servicii pentru cei veniţi în vacanţă sau pentru obţinerea unor documente, încep să-i critice pe cei care au această atitudine. Evident, există şi români rămaşi în ţară care nu ştiu să se poarte, care vorbesc urât, care cer şi primesc şpagă dar asta nu înseamnă că aşa suntem toţi. Cum nici cei veniţi de afară, supăraţi pe România chiar înainte de a ajunge, nu reprezintă majoritatea celor plecaţi la muncă în străinătate. Fraţilor, nu zic că nu sunt şi cazuri de şpăgi sau servicii prost executate, că nu există birocraţie şi legi absurde, dar nu uitaţi că toţi suntem români şi că nu suntem o naţie mizerbailă. Suntem români cu bune şi cu rele, aşa cum sunt şi naţiile celelalte. Sunt peste tot politicieni corupţi, hoţi, violatori, criminali, legi absurde, mizerie, aşa cum există şi frumuseţe, înteligenţă, generozitate. Pe toată planeta exist ă nori, dar şi stele, lumină, dar şi întuneric, bine, dar şi rău. Ştiu că e greu peste tot, fiecare român simţind povara în funcţie de unde este şi cum este, dar mă doare faptul că, din ce în ce mai mult parcă se naşte un conflict între românii plecaţi şi cei rămaşi. Nu trebuie să permitem ca această stare să continue şi să capete alte dimensiuni fiindcă toţi, plecaţi sau rămaşi, suntem născuţi pe pământ românesc. Amintirile noastre esenţiale, de început, sunt aici, în România.Oriunde sunteţi sau vă aflaţi nu vă puteţi uita copilăria, primele cuvinte, buncii, verşorii şi chiar prima iubire. Aşa că „Români din toate ţările, uniţi-vă”!

2 Comentarii pana acum:

  1. horia covaliu spune:

    Articol frumos, dar foarte lung. Cred ca am prins ideea. O natie nu poate fi mizerabila, oricare ar fi ea. Generalizarile duc la esecuri (si asta e una!!!!!)….Eu sunt multumit de poporul meu, mai putin de mine insumi. Poate eroina ta ar trebui sa se auto-analizeze din cand in cand, si sa vada si ce e bun in jurul ei… inutil sa improaste cu venin si cu noroi o natie care, pan’ la urma, I-a dat nastere!
    Transmite-i te rog cele mai bune urari din partea unui „mizerabil”!!
    Iar tie, Dana, aprecieri sincere pentru aceasta analiza. Pup! horia

    • intrelumi spune:

      Da, poate ca e lung articolulul, dar lunga mai e mintea unora din popor. N-o cunosc personal, dar am sa gasesc o cale sa-i transmit urarile tale. :))) Multumesc fiindca ma citesti, Horia! Te asigur de toata consideratia mea. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>